Profilele tubulare apar des în hale, copertine și structuri lăsate aparente. Ghidul folosește denumirile din catalogul aplicației: SHS pentru țeava pătrată, RHS pentru țeava dreptunghiulară și CHS pentru țeava rotundă.
1. Ce este diferit la un profil tubular
- Secțiunea este închisă. Rigiditatea la răsucire este mare, deci țevile pătrate și rotunde (SHS, CHS) nu au flambaj lateral prin încovoiere - răsucire. La RHS încovoiat după axa tare flambajul lateral poate apărea, dar de obicei nu decide.
- SHS și CHS au aceeași rază de girație pe ambele axe. Nu există o axă slabă, ca la profilele I și H.
- Peretele are aceeași grosime pe tot conturul și secțiunea este convexă. Tot conturul primește același flux de căldură, fără zone umbrite, deci factorul de umbră este ksh = 1 (SR EN 1993-1-2, 4.2.5.1, Nota 1).
2. Factorul de secțiune
Pentru un perete subțire de grosime t, conturul expus pe unitatea de lungime este aproape egal cu aria împărțită la t. De aceea Am/V depinde aproape numai de grosimea peretelui: Am/V ≈ 1 / t. Două țevi cu aceeași grosime a peretelui se încălzesc aproape la fel, oricare ar fi dimensiunea lor exterioară.
Valorile pentru expunere pe 4 laturi, din catalogul aplicației, comparate cu 1 / t:
| Profil | t (mm) | Am/V (m−1) | 1 / t (m−1) |
|---|---|---|---|
| SHS 100×100×5 | 5 | 207,0 | 200 |
| SHS 150×150×8 | 8 | 129,2 | 125 |
| SHS 200×200×10 | 10 | 103,3 | 100 |
| SHS 200×200×12,5 | 12,5 | 83,4 | 80 |
| RHS 250×150×8 | 8 | 128,3 | 125 |
| RHS 250×150×10 | 10 | 102,8 | 100 |
| CHS 168,3×8 | 8 | 131,3 | 125 |
| CHS 219,1×10 | 10 | 104,7 | 100 |
| CHS 323,9×12,5 | 12,5 | 83,6 | 80 |
La un profil HEB, oțelul neprotejat se încălzește cu ksh · Am/V. Pentru HEB 200 expus pe 4 laturi, Am/V = 147,4 m−1, [Am/V]b = 102,5 m−1 și ksh = 0,9 · 102,5 / 147,4 = 0,626, deci valoarea folosită este 92,2 m−1. La țeavă nu există această reducere: valoarea folosită este chiar Am/V. Detalii în ghidul despre factorul de secțiune.
Pentru o țeavă rezemată pe un perete (3 laturi expuse), latura de pe perete se scade din contur, iar Am/V scade. Aplicația are valorile pentru 3 și 4 laturi.
3. Clasa secțiunii la foc
La foc, ε = 0,85 · √(235 / fy) (cl. 4.2.2). Pentru S355, ε = 0,692. Pereții unei țevi SHS sau RHS comprimate sunt pereți interiori: lățimea plană este c = b − 3t, iar limitele sunt 33ε, 38ε și 42ε. La țeava rotundă se compară d/t cu 50ε², 70ε² și 90ε².
| Profil, S355, compresiune | Raport | Limite clasele 1 / 2 / 3 | Clasa la foc |
|---|---|---|---|
| SHS 200×200×5 | c/t = 37,0 | 22,8 / 26,3 / 29,0 | 4 |
| SHS 200×200×6,3 | c/t = 28,7 | 22,8 / 26,3 / 29,0 | 3 |
| SHS 200×200×8 | c/t = 22,0 | 22,8 / 26,3 / 29,0 | 1 |
| SHS 200×200×10 | c/t = 17,0 | 22,8 / 26,3 / 29,0 | 1 |
| RHS 250×150×8 (latura de 250) | c/t = 28,3 | 22,8 / 26,3 / 29,0 | 3 |
| CHS 219,1×10 | d/t = 21,9 | 23,9 / 33,5 / 43,0 | 1 |
| CHS 219,1×6,3 | d/t = 34,8 | 23,9 / 33,5 / 43,0 | 3 |
| CHS 323,9×6,3 | d/t = 51,4 | 23,9 / 33,5 / 43,0 | 4 |
- Țevile cu pereți subțiri trec ușor în clasa 3 sau 4 la foc. SHS 200×200×6,3 din S355 este de clasa 2 la temperatura normală (ε = 0,814, limita clasei 2 este 30,9) și de clasa 3 la foc.
- Pentru clasa 4, SR EN 1993-1-2 recomandă o temperatură critică de 350 °C, în lipsa unui calcul detaliat. Aplicația nu verifică secțiunile de clasa 4 și afișează un mesaj.
- Pentru clasa 3 se folosește modulul elastic Wel la încovoiere. Limitele pentru toate mărcile de oțel sunt în ghidul despre clasele de secțiune la foc.
4. Exemplu: SHS și HEB de greutate apropiată, la același efort
Stâlp articulat la ambele capete, de exemplu într-o hală parter, cu lungimea L = 4,00 m și ℓfi = 4,00 m pe ambele axe. Efortul axial în situația de incendiu este Nfi,Ed = 600 kN, γM,fi = 1,0, oțel S355 (fy = 355 N/mm²), expunere pe 4 laturi, curba standard ISO 834. Se compară două profile:
| Mărime | HEB 200 | SHS 200×200×10 |
|---|---|---|
| A | 78,08 cm² | 74,9 cm² |
| Masa | 61,3 kg/m | 58,8 kg/m |
| Iy / Iz | 5696 / 2003 cm⁴ | 4471 / 4471 cm⁴ |
| Clasa la foc | 1 | 1 |
| A · fy | 2771,8 kN | 2659,0 kN |
Zveltețea, cu Ncr = π² · E · I / ℓfi² și λ̄ = √(A · fy / Ncr):
Pentru fiecare temperatură θ se calculează λ̄θ = λ̄ · √(ky,θ / kE,θ), apoi χfi, gradul de utilizare μ0 = Nfi,Ed / (χfi · A · fy / γM,fi) și, din ec. (4.22), o nouă temperatură. Se repetă până când temperatura nu se mai schimbă. Metoda este cea din ghidul despre stâlpii metalici.
HEB 200, flambaj după axa slabă z:
| θ (°C) | ky,θ / kE,θ | λ̄z,θ | χz,fi | μ0 | θ nou (°C) |
|---|---|---|---|---|---|
| 20,0 | 1,000 | 1,034 | 0,474 | 0,456 | 599,2 |
| 599,2 | 1,513 | 1,271 | 0,372 | 0,582 | 559,6 |
| 559,6 | 1,394 | 1,220 | 0,392 | 0,552 | 568,5 |
| 568,5 | 1,414 | 1,229 | 0,389 | 0,557 | 566,9 |
| 566,9 | 1,410 | 1,227 | 0,389 | 0,556 | 567,2 |
| 567,2 | 1,411 | 1,228 | 0,389 | 0,556 | 567,1 |
După axa tare, aceeași iterație dă 638,6 °C, deci decide axa slabă: θa,cr = 567,1 °C.
SHS 200×200×10, aceeași valoare pe ambele axe:
| θ (°C) | ky,θ / kE,θ | λ̄θ | χfi | μ0 | θ nou (°C) |
|---|---|---|---|---|---|
| 20,0 | 1,000 | 0,678 | 0,660 | 0,342 | 644,0 |
| 644,0 | 1,579 | 0,851 | 0,567 | 0,398 | 620,5 |
| 620,5 | 1,541 | 0,841 | 0,572 | 0,394 | 622,0 |
| 622,0 | 1,543 | 0,842 | 0,572 | 0,395 | 621,9 |
Pentru SHS, θa,cr = 621,9 °C, cu 54,8 °C peste HEB 200. Diferența vine din axa slabă a profilului HEB: cu aproape aceeași arie, țeava are zveltețea 0,678 pe ambele axe, față de 1,034 la HEB pe axa z.
Timpul până la temperatura critică, fără protecție, din ec. (4.25):
| Mărime | HEB 200 | SHS 200×200×10 |
|---|---|---|
| θa,cr | 567,1 °C | 621,9 °C |
| ksh · Am/V | 0,626 · 147,4 = 92,2 m−1 | 1 · 103,3 = 103,3 m−1 |
| Timp fără protecție | 15,8 min | 16,9 min |
Țeava se încălzește puțin mai repede, dar are temperatura critică mai mare. Rezultatul este aproape același: ambele profile ating doar R 15 fără protecție.
5. Protecția
La un profil HEB, plăcile în casetă au un contur mai mic decât profilul, deci Ap/V este mai mic decât la o tencuială aplicată pe contur. La SHS și RHS caseta urmărește chiar conturul țevii, deci plăcile și tencuiala au același Ap/V = Am/V.
Grosimea minimă calculată cu ec. (4.27) pentru exemplul de mai sus, cu plăci de gips în casetă (λp = 0,20 W/mK, ρp = 800 kg/m³, cp = 1700 J/kgK) și cu tencuială de ciment cu vermiculită aplicată pe contur (λp = 0,12 W/mK, ρp = 350 kg/m³, cp = 1200 J/kgK):
| Profil și protecție | Ap/V | R 30 | R 60 | R 90 | R 120 |
|---|---|---|---|---|---|
| HEB 200, plăci de gips în casetă | 102,5 m−1 | 5,5 mm | 12,5 mm | 19,5 mm | 26,0 mm |
| SHS 200×200×10, plăci de gips în casetă | 103,3 m−1 | 4,5 mm | 10,5 mm | 16,5 mm | 22,5 mm |
| HEB 200, tencuială pe contur | 147,4 m−1 | 5,0 mm | 12,0 mm | 19,0 mm | 26,5 mm |
| SHS 200×200×10, tencuială pe contur | 103,3 m−1 | 3,0 mm | 7,0 mm | 11,5 mm | 16,5 mm |
- Cu plăci în casetă, Ap/V este aproape același la cele două profile. Țeava are nevoie de 3 mm mai puțin pentru R 90 datorită temperaturii critice mai mari.
- Cu tencuială pe contur, țeava are Ap/V cu 30% mai mic și temperatura critică mai mare. Pentru R 90 îi ajung 11,5 mm, față de 19 mm la HEB 200.
- Valorile sunt valabile dacă proprietățile declarate de producător sunt cel puțin la fel de bune ca cele folosite aici. Alte materiale sunt comparate în ghidul despre plăci și tencuieli.
Material informativ, care rezumă prevederile SR EN 1993-1-2. Nu înlocuiește textul standardului, Anexa Națională sau verificarea de către un inginer calificat.