Datele problemei
- Stâlp HEB 240 (HE 240 B) din S355, fy = 355 N/mm² (tf = 17 mm ≤ 40 mm), E = 210 000 N/mm², G = 80 770 N/mm².
- Înălțimea etajului L = 4,00 m, cadru contravântuit, etaj intermediar, fiecare etaj fiind un compartiment de incendiu separat.
- Eforturile în situația de incendiu: Nfi,Ed = 800 kN, My,fi,Ed = 40 kNm, constant pe înălțimea stâlpului (ψ = 1), Vz,fi,Ed = 20 kN, fără moment pe axa slabă; γM,fi = 1,0.
- Expunere pe patru laturi, curba standard ISO 834, cerință R 90.
| Mărime | Valoare |
|---|---|
| h × b × tw × tf × r | 240 × 240 × 10 × 17 × 21 mm |
| A | 106,0 cm² |
| Iy / Iz | 11 260 / 3 923 cm⁴ |
| Wpl,y | 1 053 cm³ |
| It / Iw | 102,7 cm⁴ / 486 900 cm⁶ |
| Am/V (contur, 4 laturi) | 130,6 m−1 |
| [Am/V]b (casetă, 4 laturi) | 90,6 m−1 |
1. Clasa secțiunii
- Talpa: c = (240 − 10 − 2·21) / 2 = 94 mm; c/tf = 5,53 ≤ 9ε = 6,22, deci clasa 1.
- Inima: c = 240 − 2·17 − 2·21 = 164 mm. Efortul axial comprimă toată inima (α = 1), deci limita clasei 1 este 396ε / (13α − 1) = 33ε = 22,8; c/tw = 16,4, deci clasa 1.
Secțiunea este de clasa 1, deci se folosește Wpl,y. Detalii în ghidul despre clasele de secțiune la foc.
2. Zveltețea pe cele două axe
Cadru contravântuit, etaj intermediar, compartimente de incendiu pe fiecare etaj: ℓfi = 0,5 · L = 2,00 m pe ambele axe (cl. 4.2.3.2(4)).
Pentru flambajul lateral prin încovoiere - răsucire se ia distanța dintre legăturile laterale (planșeele), LLT = L = 4,00 m, cu k = kw = 1,0; reducerea din cl. 4.2.3.2(4) privește doar flambajul prin încovoiere. Momentul este constant, deci C1 = 1,00, iar formula din ghidul despre grinzi dă:
3. Ecuațiile de interacțiune
Clauza 4.2.3.5 cere două verificări, fiecare la temperatura θ a oțelului. Fără moment pe axa slabă, termenul cu Mz,fi,Ed dispare:
Diagrama de moment intră prin factorul de moment uniform echivalent: pentru ψ = 1, βM,y = βM,LT = 1,8 − 0,7 · ψ = 1,10. Factorii de interacțiune sunt:
Cu ky,θ scos în factor comun, fiecare ecuație devine μ0 ≤ ky,θ, unde μ0 este suma termenilor calculați cu fy de la 20 °C. Pentru o temperatură θ se calculează zvelteța λ̄θ = λ̄ · √(ky,θ / kE,θ), factorii χfi și k, apoi μ0 și, din ec. (4.22), o nouă temperatură. Se repetă până când temperatura nu se mai schimbă.
4. Temperatura critică din ec. (4.21a)
La 20 °C: μy = (2 · 1,10 − 5) · 0,254 + 0,44 · 1,10 + 0,29 = 0,063, ky = 0,985 și μ0 = 800 / (0,790 · 3 763) + 0,985 · 40 / 373,81 = 0,269 + 0,105 = 0,375.
| θ (°C) | ky,θ / kE,θ | λ̄y,θ | χy,fi | λ̄z,θ | χz,fi | ky | μ0 | θ nou (°C) |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 20,0 | 1,000 | 0,254 | 0,875 | 0,430 | 0,790 | 0,985 | 0,375 | 629,9 |
| 629,9 | 1,555 | 0,317 | 0,845 | 0,536 | 0,735 | 1,071 | 0,404 | 618,4 |
| 618,4 | 1,538 | 0,315 | 0,846 | 0,534 | 0,737 | 1,064 | 0,402 | 618,9 |
| 618,9 | 1,539 | 0,315 | 0,846 | 0,534 | 0,737 | 1,064 | 0,402 | 618,9 |
Decide axa slabă, prin χmin,fi = χz,fi: din ec. (4.21a), θa,cr = 618,9 °C. Valorile ky,θ și kE,θ sunt interpolate din Tabelul 3.1.
5. Temperatura critică din ec. (4.21b), cu flambajul lateral
La 20 °C: μLT = 0,15 · 0,430 · 1,10 − 0,15 = −0,079. Valoarea negativă dă kLT peste 1, deci se ia kLT = 1,000 (la fel la toate temperaturile din tabel), iar μ0 = 800 / (0,790 · 3 763) + 1,000 · 40 / (0,671 · 373,81) = 0,269 + 0,160 = 0,429.
| θ (°C) | ky,θ / kE,θ | λ̄LT,θ | χLT,fi | λ̄z,θ | χz,fi | kLT | μ0 | θ nou (°C) |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 20,0 | 1,000 | 0,659 | 0,671 | 0,430 | 0,790 | 1,000 | 0,429 | 609,0 |
| 609,0 | 1,526 | 0,814 | 0,587 | 0,532 | 0,738 | 1,000 | 0,470 | 594,4 |
| 594,4 | 1,494 | 0,805 | 0,591 | 0,526 | 0,741 | 1,000 | 0,468 | 595,3 |
| 595,3 | 1,497 | 0,806 | 0,591 | 0,526 | 0,741 | 1,000 | 0,468 | 595,2 |
Decide flambajul lateral: θa,cr = 595,2 °C, sub cele 618,9 °C din ec. (4.21a).
- Forța tăietoare: Av = 33,24 cm², Vfi,0,Rd = Av · fy / (√3 · γM,fi) = 681,3 kN, μ0 = 20 / 681,3 = 0,029. Temperatura critică din forfecare trece de 1000 °C, deci nu decide.
- Rezistența secțiunii la 595,2 °C, cu N, My și Vz (SR EN 1993-1-1, 6.2.9, cu rezistențele reduse la foc): forța tăietoare e sub jumătate din rezistența la forfecare, iar momentul plastic redus de efortul axial, MN,y,fi,θ,Rd = 107,9 kNm, depășește cei 40 kNm. Verificarea trece, deci temperatura critică rămâne 595,2 °C.
6. Timpul fără protecție
Integrând ec. (4.25) sub curba ISO 834, oțelul neprotejat ajunge la 595,2 °C după 18,1 minute. Stâlpul neprotejat atinge doar clasa R 15, deci are nevoie de protecție pentru R 90.
7. Grosimea protecției
Protecție cu plăci de gips în casetă (λp = 0,20 W/mK, ρp = 800 kg/m³, cp = 1700 J/kgK), Ap/V = 90,6 m−1. Cu ec. (4.27), grosimea minimă pentru care oțelul rămâne sub 595,2 °C:
| Clasa | R 30 | R 60 | R 90 | R 120 |
|---|---|---|---|---|
| dp necesar | 4,5 mm | 10,5 mm | 16,5 mm | 22,5 mm |
Pentru R 90 sunt necesari 16,5 mm, cu condiția ca proprietățile declarate de producător să fie cel puțin la fel de bune ca valorile folosite aici. Comparația cu alte materiale este în ghidul despre plăci și tencuieli.
Ce influențează rezultatul
Același stâlp, cu o singură modificare față de datele de mai sus:
| Modificare | Mcr | θ din (4.21a) | θ din (4.21b) | dp pentru R 90 |
|---|---|---|---|---|
| Exemplul de mai sus | 861,4 kNm | 618,9 °C | 595,2 °C | 16,5 mm |
| Moment doar la un capăt (ψ = 0; βM = 1,80; C1 = 1,879) | 1 618,6 kNm | 639,9 °C | 605,1 °C | 16,0 mm |
| Momente egale, de semne contrare, la capete (ψ = −1; βM = 2,50; C1 = 2,752) | 2 370,7 kNm | 646,0 °C | 610,5 °C | 16,0 mm |
| Moment dublu, My,fi,Ed = 80 kNm | 861,4 kNm | 582,1 °C | 544,9 °C | 19,0 mm |
| Efort axial mai mare, Nfi,Ed = 1200 kN | 861,4 kNm | 572,4 °C | 554,1 °C | 18,5 mm |
| Ultimul etaj, ℓfi = 0,7 · L = 2,80 m pe ambele axe | 861,4 kNm | 594,1 °C | 580,3 °C | 17,0 mm |
- Diagrama momentului contează puțin aici: de la moment constant la ψ = −1, Mcr crește de aproape trei ori, dar temperatura critică crește doar cu 15 °C, iar placa scade cu 0,5 mm. Efortul axial dă cea mai mare parte din μ0 (0,269 din 0,429 la 20 °C).
- Dublarea momentului coboară temperatura critică cu 50 °C, iar un efort axial cu 50% mai mare o coboară cu 41 °C.
- La ultimul etaj, ℓfi = 0,7 · L mărește zveltețea pe ambele axe, iar protecția crește la 17 mm. Flambajul lateral, ec. (4.21b), decide în toate variantele.
Material informativ, care rezumă prevederile SR EN 1993-1-2. Nu înlocuiește textul standardului, Anexa Națională sau verificarea de către un inginer calificat.